Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Ştiu că-i prea sărac cuvântul gurii mele
Să-ţi spun că-mi arzi în piept, şi mă doboară
Cel râs nebun şi prost că ne eşti ţară,
Un nai ce-şi plânge-ascuns istoriile grele
Când bătrânii strâng în palmele uscate
Pământ crăpat, ce nu dă rodul grânii,
Pe străzi sunt îngeri la cerşit, copiii,
Iar în ţara lor e gripă şi e moarte
Precum fântâni secate, ard scrieri de poeţi
Din milă şi ruşine mai rabdă Dumnezeu
Şi-i trist că doar aşa mai pot să te scriu eu –
Eşti ţara mea… minţită de hoţi şi falşi profeţi.
Şi-acuma parcă simţi Decembrie ningând
Trecând prin tine spaimă ca de armă,
C-aceşti netrebnici astăzi te condamnă
Să-nveţi o moarte lungă în naiul tău plângând.
